Se afișează postările cu eticheta dependenta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dependenta. Afișați toate postările

Dependențele I.

"Sufăr de o dependență. Cum încep vindecarea?"

Dependențele pot fi de mai multe feluri: de alcool, droguri, nicotină, jocuri de noroc, jocuri pe internet sau auto-vătămare corporală. Totuși, modul de vindecare a acestora este comun și începe cu dorința de schimbare. Este nevoie de mult curaj pentru a recunoaște că suferiți de o dependență, însă acesta este primul și cel mai important pas spre a vă reconstrui o viață echilibrată și satisfăcătoare. Vă puteți simți neputincios sau încărcat de sentimente de vinovăție, poate i-ați dezamăgit pe cei dragi, însă există speranță pentru a vă reveni și a reface relațiile cu persoanele importante. Pentru aceasta este necesară aflarea cauzei dependenței. Poate că, la început, v-a amorțit emoții dureroase, v-a ajutat să gestionați mai ușor situații copleșitoare sau, poate, a fost doar un mod de a vă distra și de a socializa. Descoperind cauza veți putea construi noi moduri de a rezolva situațiile respective, învățând și exersând în același timp unelte noi în raportarea constructivă la evenimentele cotidiene. Treptat, veți descoperi ce calități vă sunt utile în refacerea vieții și în relaționarea constructivă față de dumneavoastră și cei din jur. De-a lungul acestui proces al refacerii pot apărea suișuri și coborâșuri, însă este important să vă amintiți că aveți putearea de a învinge dependența și de a avea o viață echilibrată.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tel. 0740.074070

TELEVIZORUL ESTE SINGURUL INTERES AL COPILULUI MEU! CE SĂ FAC?

Cel mai important mod prin care vă puteți ajuta copilul este propriul exemplu. Arătați-i că pentru dumneavoastră si pentru ceilalți membri ai familiei există activități mult mai plăcute, interesante și relaxante, că vă bucurați de timpul petrecut în afara casei, cu prietenii sau citind o carte. Atrageți-l și pe el în aceste activități distractive.

Nu încercați să îi interziceți brusc accesul la televizor. În schimb, faceți trecerea treptat, scăzând puțin câte puțin timpul petrecut la televizor. Puteți începe prin a desfășura diverse activități împreună cu el, lăsând televizorul aprins și oprindu-l când observați că copilul este interesat de noua activitate.

Este important să comunicați cu copilul, explicându-i cu răbdare și pe înțelesul lui efectele nocive ale orelor petrecute în fața televizorului și motivele pentru care considerați alte activități ca fiind mai importante.

Tratați-l cu respect, implicându-l în activitățile din casă și aratându-i că aveți încredere în abilitățile si cunoștințele lui.

VREAU SĂ ÎI CUMPĂR COPILULUI UN COMPUTER, ÎNSĂ MĂ TEM DE EFECTELE NEGATIVE!

Foarte importantă în acest caz este prevenția. Atunci când cumpărați computerul puteți stabili niște reguli de respectat în folosirea lui. Puteți discuta cu copilul despre scopul utilizării, perioada din zi și timpul petrecut la calculator, însa nu uitați să îl implicați și pe el în stabilirea regulilor: îi va fi mai ușor să le respecte.

Amintiți-i constant că sunt și alte modalități plăcute de petrecere a timpului liber, de relaxare, mergând cu familia în excursii chiar și numai pentru o zi. Încurajați-l să se întâlnească cu prietenii, să iasă la joacă afară, într-un parc din apropiere, cu bicicleta sau rolele. Înscrieți-l la un club sportiv și, chiar dacă va vrea să schimbe des sportul practicat, încurajați-l să continue.

Efectele petrecerii unui timp tot mai indelungat jucându-se la computer pot fi anxietate, depresie, izolare, comportament agresiv față de cei apropiați, colegi sau profesori, probleme de adaptare și socializare, scăderea capacității de concentrare, tulburări alimentare și ale somnului. De asemenea, pot urma și probleme medicale cum sunt durerile de cap și de ochi, amețeala, dureri de stomac.

Daca observați aceste simptome și simțiți că situația v-a scăpat de sub control, apelați la specialiști. Ei vor ști cum să vă îndrume.

"Sotul meu este dependent de jocuri de noroc!"

Intrebare:
Ma confrunt cu o problema destul de serioasa si nu stiu ce sa mai fac.
Dupa nasterea copilului nostru , am aflat ca sotului meu ii plac jocurile de noroc. Lipsea de acasa, venea beat...
Din cate imi dau seama are perioade (luni de zile in care nu intra in acele locuri), dupa care iar il apuca. Imi dau seama pentru ca lipseste noaptea de acasa, nu raspunde la telefon. Sunt sigura ca este acolo pentru ca daca il caut, acolo il gasesc. De fiecare data discutam, promite ca nu mai merge, dar nu se tine de cuvant niciodata.
Va rog sa ma ajutati!
Raspuns:
Intr-adevar va aflati intr-o situatie destul de grava sii inteleg de ce sunteti ingrijorata; situatia se poate agrava oricand.
In primul rand trebuie sa va spun ca dependenta de jocurile de noroc este o dependenta bazata pe faptul ca jucatorul nu-si poate controla propriul impuls de a juca, de a risca. Riscul il ajuta sa-si ia gandurile de la problemele zilnice, deoarece nivelul crescut de adrenalina ii da impresia de bine. In cazul in care castiga se simte important, "in varful lumii" si isi doreste sa obtina din nou acest sentiment, iar cand pierde spera sa isi ia revansa, sa i se intoarca norocul, ceea ce-l face sa riste in continuare sume mai mari sau mai mici de bani. Dupa cum ati observat si dumneavoastra, aceasta dependenta se poate asocia cu consumul de alcool, existand astfel posibilitatea de a degenera spre o dependenta de alcool.

Acum, va rog sa va ganditi la urmatoarele intrebari:
  • De cat timp a inceput sa joace? Care a fost contextul de viata care ar fi putut sa-l determine sa recurga la jocuri de noroc?
  • Cand incepe o perioada in care joaca des, care este contextul vietii lui, ce ar putea sa-l determine?
  • Cand se opreste, care ar putea fi motivul pentru care se opreste?
In continuare, trebuie sa va spun ca, pentru a-l ajuta, trebuie ca el insusi sa constientizeze ca jocurile de noroc i-au creat o dependenta care ii face rau lui si celor din jur si ca are nevoie de ajutor pentru a se opri. In acest sens, este bine sa il ajutati deoarece singur nu se va putea opri.
  • Purtati o discutie cu el, in care sa-i explicati observatiile dumneavoastra, sa-i aratati in ce mod este afectata familia in general (financiar si emotional) si fiecare membru al ei in parte, inclusiv el; in ce mod dependenta de jocuri de noroc ii afecteaza viata sociala si profesionala.
  • Precizati faptul ca dumneavoastra intelegeti ca atunci cand incepe sa joace ii vine greu sa se opreasca chiar daca isi da seama ca nu il ajuta cu nimic si ca va doriti sa incercati impreuna sa rezolvati aceasta problema.
  • Incercati sa preluati dumneavoastra controlul asupra tuturor aspectelor financiare: venituri, credite, descoperiri de card, diverse tipuri de imprumut si solicitati extrase de cont de la bancile cu care lucrati.
  • Discutati cu prietenii si familia pentru a fi sigura ca nu-l imprumuta pe sotul dumneavoastra, insa nu preluati asupra dumneavoastra obligativitatea de a plati datoriile sotului. Trebuie sa fie constient de repercursiunile jocurilor de noroc si sa-si asume responsabilitatea.
  • De asemenea, este important sa aveti grija de dumneavoastra. Nu va neglijati nevoile personale sau relatia cu copilul.
  • Propuneti-i sotului dumneavoastra sa mergeti la un specialist pentru a primi ajutor. Exista mai multe variante: psihoterapie individuala, psihoterapie familiala in cadrul careia veti merge impreuna cu sotul, psihoterapie in grup adresata celor cu probleme asemanatoare. (Va rog sa-mi spuneti din ce oras sunteti, pentru a va indruma spre specialisti atestati. Daca sunteti din Sibiu, ma puteti suna la tel. 0740.074070 pentru a stabili o programare.)
  • Amintiti-i sotului dumneavoastra ca sunteti o familie si ca veti fi langa el, ca-l veti sustine in procesul de vindecare.

Va doresc toate cele bune, mult succes si rabdare!

Dependenta de calculator la copii


Desi calculatorul este necesar in multe activitati desfaurate acasa, la serviciu sau la scoala, ca orice alt lucru, folosirea lui excesiva poate avea efecte negative. Astfel, dependenta de computer este semnalata de tot mai multi specialisti, profesori si parinti.

Copilul tau cat timp petrece in fata calculatorului? Prefera sa se joace pe internet decat sa se intalneasca cu prietenii lui, sa petreaca timp cu familia sau sa se joace afara?

Ai observat cumva ca sare peste mese pentru a avea mai mult timp pentru jocurile online?

Dar cu scoala cum sta? I se intampla sa nu se poata concentra la teme si sa nu inteleaga lectiile mai des decat inainte? Notele lui au scazut?

Si odihna? Prefera sa se joace pana tarziu la calculator, adoarme greu si apoi are somn agitat si cosmaruri?

Toate acestea pot fi semne ale dependentei de calculator, o situatie tot mai des intalnita si pentru care e bine sa fim pregatiti. Efectele petrecerii unui timp tot mai indelungat jucandu-se pe internet pot fi anxietate, depresie, izolare, comportament agresiv fata de cei apropiati, colegi, profesori, probeleme de adaptare si socializare, scaderea capacitatii de concentrare, tulburari alimentare si ale somnului. De asemenea, pot urma si probleme medicale cum sunt durerile de cap si ochi, ameteala, dureri de stomac.

Foarte importanta in acest caz este preventia. Atunci cand cumperi calculatorul poti stabili niste reguli de respectat in folosirea lui. Poti discuta cu copilul tau despre scopul utilizarii, perioada din zi si timpul petrecut la calculator, insa nu uita sa il implici si pe el in stabilirea regulilor: ii va fi mai usor sa le respecte.

Arata-i ca sunt si alte modalitati placute de petrecere a timpului liber, de relaxare, mergand cu familia in excursii chiar si numai pentru o zi. Incurajeaza-l sa se intalneasca cu prietenii, sa iasa la joaca afara, intr-un parc din apropiere, cu bicicleta sau rolele.

Inscrie-l la un club sportiv si, chiar daca va vrea sa schimbe des sportul practicat, incurajeaza-l sa continue.

Daca simti ca situatia ti-a scapat de sub control, apeleaza la specialisti. Ei vor sti cum sa te indrume.


OANA SOROAGA
Psiholog clinician

Dependenta de televizor la copii


Copilul sta lipit cu ochii de televizor, fara sa observe ce se intampla in jurul lui, mai mult de 3 ore pe zi.

Este imobil dar incordat, astfel incat atunci cand ii atragi atentia atingandu-l usor pe umar tresare. Daca incerci sa il implici in alta activitate, el se opune agresiv (daca este mai mare) sau plange zgomotos (copiii mici) pentru ca nu este lasat sa se uite la televizor.

Treptat, nu mai este interesat de alte activitati, de intalniri cu prietenii, de teme, de jocuri active sau de plimbari cu familia. In general este irascibil si relatiile cu cei apropiati devin incordate.

Cere sa manance la televizor, parand ca astfel se relaxeaza.

Copilul se implica afectiv in ceea ce vede la televizor, el nefiind capabil inca de distantarea echilibrata a adultilor. Astfel, el traieste la nivel emotional ceea ce vede pe ecran, se sperie la zgomote mai puternice, ajungand pana la a avea reactii afective vizibile vis-à-vis de intamplarile prin care trec personajele, cum ar fi izbucniri in plans, ras nervos, cosmaruri.

Efectele nocive asupra invatarii, relationarii, dezvoltarii psihice si fizice sunt evidente, putand ajunge chiar la izolare sociala si obezitate.

Ce se poate face?

Cel mai important mod prin care iti poti ajuta copilul este propriul exemplu. Arata-i ca pentru tine si pentru ceilalti membrii ai familiei exista activitati mult mai placute, interesante si relaxante, ca va bucurati de timpul petrecut in afara casei, cu prietenii sau citind o carte. Atrage-l si pe el in aceste activitati distractive.

Nu incerca sa ii interzici brusc accesul la televizor. In schimb, fa trecerea treptat, scazand putin cate putin timpul petrecut la televizor. Poti incepe prin a desfura diverse activitati impreuna cu el lasand televizorul aprins si oprindu-l cand observi ca copilul este interesat de noua activitate.

Este important sa comunici cu copilul, explicandu-i cu rabdare si pe intelesul lui efectele nocive ale orelor petrecute in fata televizorului si motivele pentru care tu consideri alte activitati ca fiind mai importante.

Trateaza-l cu respect, implicandu-l in activitatile din casa si aratandu-i ca ai incredere in abilitatile si cunostintele lui.