GRUP DE TERAPIE SI SUPORT IMPOTRIVA ANXIETATII SI DEPRESIEI

Cum recunoastem o tulburare depresiva?

Stările de tristeţe sunt o parte normală a vieţii, ca reacţie la dificultăţi, despărţiri sau stres. Totuşi, dacă disperarea şi golul interior iau locul tristeţii trecătoare, atunci e posibil să fie vorba despre depresie. În acest caz:

• activităţile vechi devin neinteresante, rutina zilnică devine dificil de desfăşurat, poate apărea o retragere treptată din viaţa socială şi renunţare la hobby-uri, cu senzaţie de extenuare. 
• apar tulburări de somn sau de alimentaţie, 
• sentimente de vinovăţie, de neajutorare, 
• dificultăţi în controlarea gândurilor negative, a comportamentului (care uneori poate deveni agresiv verbal sau fizic), a emoţiilor neplăcute, apărute fără motiv. 
• Unele persoane se simt neînţelese şi fără speranţă, ca şi când nimănui nu-i pasă de ceea ce simt sau că nimeni nu-i poate ajuta cu adevărat, ajungând să aibă impresia că viaţa nu mai merită trăită.

Cum stim daca suferim de anxietate?

O persoană care suferă de o tulburare de anxietate poate resimţi:

• frică nemotivată, agitaţie interioară, îngrijorare că ceva rău urmează să se întâmple, 
• insomnie sau coşmaruri, 
• dificultăţi de concentrare a atenţiei şi în relaţiile cu ceilalţi sau la locul de muncă, dezinteres faţă de orice activitate,
• inclusiv unele simptome fizice, precum ameţeli, dureri de cap, tremor, transpiraţii abundente, palpitaţii, dureri, junghiuri sau amorţeli musculare, tulburări digestive (indigestie, diaree) etc. 
• Aceste simptome pot deveni atât de puternice încât persoana se simte înspăimântată şi imobilizată, ajungând treptat să se retragă din viaţa socială de teama apariţiei unei astfel de crize de anxietate în public.

Daca aţi încercat să scăpaţi de aceste stări neplăcute şi nu aţi reuşit, poate că este momentul să apelaţi la sprijin de specialitate.

Întâlnirile grupului presupun discuţii deschise despre poveştile membrilor, dificultăţile lor şi modurile în care le-au gestionat, în confidenţialitate deplină. Participând la grupurile de terapie şi suport, puteti obţine:

•  Informare şi sprijin de specialitate, prin tehnici specifice de psihoterapie,
• Descoperirea resurselor personale în rezolvarea problemelor,
•  Întelegere şi sprijin din partea celorlalţi participanţi,
•  Cu ajutorul grupului, veţi reuşi să vă reevaluaţi situaţiile de viaţă,  
• Veţi descoperi astfel noi moduri de gestionare a emoţiilor şi gândurilor deranjante.

Numărul şi frecvenţa şedintelor: 6 şedinte de câte 1h şi 30 min., câte o şedinţă la 2 săptămâni, cu începere după înscrierea numărului minim de participanţi (4).

Număr de participanţi/grup:  4-6 persoane

Tarif: 50 lei/şedinţă

Locul întâlnirilor grupului: Cabinetul de psihologie Oana Vasiu, Sibiu, str.Eschile, nr.35

Date de contact pentru inscrieri si detalii: psiholog Oana Vasiu,

e-mail: oana.vasiu@yahoo.com, telefon 0740.074070, www.cabinetpsihologie.blogspot.com

Anxietatea şi depresia - Workshop-uri interactive

Workshop 1: ANXIETATEA ŞI ATACURILE DE PANICĂ - DE LA PREVENŢIE, LA TRATAMENT

Cu toţii trăim la un moment dat o stare de anxietate, înaintea unui examen, a unei întâlniri sau a unui eveniment important. Totuşi, există persoane care resimt această stare la un nivel mult mai ridicat, fără să aibă un motiv extern precis. O persoană care trece printr-o criză de anxietate poate resimţi frică nemotivată, agitaţie interioară, îngrijorare că ceva rău urmează să se întâmple, insomnie sau coşmaruri, dificultăţi de concentrare a atenţiei şi în relaţiile cu ceilalţi sau la locul de muncă, dezinteres faţă de orice activitate, inclusiv unele simptome fizice, precum ameţeli, dureri de cap, tremor, transpiraţii abundente, palpitaţii, dureri, junghiuri sau amorţeli musculare, tulburări digestive (indigestie, diaree) etc. Aceste simptome pot deveni atât de puternice încât persoana se simte înspăimântată şi imobilizată, ajungând treptat să se retragă din viaţa socială de teama apariţiei unei astfel de crize în public.

În cadrul acestui workshop veţi afla răspunsuri la următoarele întrebări:

• Cum recunoaştem o criză de anxietate? (Tipuri şi simptome ale anxietăţii)

• Care sunt diferenţele dintre crizele de anxietate si cele de panică?

• Care sunt cauzele anxietăţii?

• Care sunt simptomele anxietăţii la copii?

• Ce facem în timpul crizei de anxietate sau panică?

• Cum poate fi prevenită anxietatea?

• Care este tratamentul anxietăţii? 

Participanţii pot adresa întrebări şi pot solicita îndrumare pentru situaţii din experienţa personală sau a celor apropiaţi lor.

Data: Duminică, 16 decembrie 2012, între orele 12:00 şi 15:00

Locaţia: Cabinetul de psihologie Oana Vasiu, Sibiu, str. Eschile, nr.35
Cost: 30 lei

Workshop 2: DEPRESIA - DE LA PREVENŢIE, LA TRATAMENT

Stările de tristeţe sunt o parte normală a vieţii, ca reacţie la dificultăţi, despărţiri sau stres. Totuşi, dacă disperarea şi golul interior iau locul tristeţii trecătoare, atunci e posibil să fie vorba despre depresie. În acest caz, activităţile vechi devin neinteresante, rutina zilnică devine dificil de desfăşurat, poate apărea o retragere treptată din viaţa socială şi renunţare la hobby-uri, cu senzaţie de extenuare. În depresie, apar tulburări de somn sau de alimentaţie, dificultăţi evidente de concentrare pe activităţi sau studiu, stări de apatie, dezinteres, sentimente de vinovăţie, de neajutorare, dificultăţi în controlarea gândurilor negative, a comportamentului (care uneori poate deveni agresiv verbal sau fizic), a emoţiilor neplăcute, apărute fără motiv. Unele persoane se simt neînţelese şi fără speranţă, ca şi când nimănui nu-i pasă de ceea ce simt sau că nimeni nu-i poate ajuta cu adevărat, ajungând să aibă impresia că viaţa nu mai merită trăită. 

În cadrul acestui workshop veţi afla răspunsuri la următoarele întrebări:

• Cum recunoaştem o tulburare depresivă? (Tipuri şi simptome ale depresiei)

• Care sunt cauzele depresiei?

• Care sunt simptomele depresiei la copii?

• Ce facem dacă cineva drag suferă de depresie?

• Cum poate fi prevenită depresia?

• Care este tratamentul depresiei? 

Participanţii pot adresa întrebări şi pot solicita îndrumare pentru situaţii din experienţa personală sau a celor apropiaţi lor.

Data: Duminică, 16 decembrie 2012, între orele 17:00 şi 20:00

Locaţia: Cabinetul de psihologie Oana Vasiu, Sibiu, str. Eschile, nr.35
Cost: 30 lei

NOU!
Pentru cei care nu se afla in Sibiu, va exista posibilitatea participarii online la worhshopuri. Participantii vor putea vedea, auzi si adresa intrebari live, pe tot parcursul evenimentului. 
Pe cei interesati ii rog sa trimita email la oana.vasiu@yahoo.com, pentru detalii si inscriere.

Tulburările de anxietate

Pot fi prevenite stările de anxietate şi panică?

Deşi nu există un set de strategii specifice care să prevină o tulburare de anxietate (cauzele diferă de la o persoană la alta), totuşi puteţi preveni preluarea controlului vieţii dumneavoatră de către aceste stări. Stabiliţi-vă un program zilnic echilibrat, care să cuprindă suficient somn, mese regulate, relaxare, activităţi plăcute şi liniştititoare. Este bine să existe un program clar de muncă, pe care să îl respectaţi. Amintiţi-vă că, pentru a putea lucra sau a vă îngriji fmilia, trebuie să fiţi sănătos. Angajaţi-vă în activităţi care să vă aducă satisfacţii financiare dar şi profesionale, astfel încât să vă simţiţi mândru de performanţele personale. Renunţaţi la toate gândurile negative, păstrându-le pe cele care vă aduc calm şi relaxare, care vă conduc spre rezolvarea pozitivă a situaţiilor de viaţă, luminându-vă starea de spirit. Amintiţi-vă prin ce sunteţi special şi ce le place celorlalţi la dumneavoastră, pentru ce sunteţi recunoscător în viaţă (sănătate, iubirea familiei şi a prietenilor, casă, mâncare, loc de muncă etc.) şi încercaţi să-i ajutaţi şi pe cei care au mai puţin decât dumneavoastră. Găsiţi timp săptămânal pentru a ieşi cu prietenii, pentru a vă plimba în natură, pentru a râde şi a vă bucura de părţile frumoase ale vieţii. Oferiţi-vă mici plăceri zilnice, aveţi răbdare cu propria persoană şi îngrijiţi-vă corpul şi sufletul cu iubire şi respect.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de anxietate

Cum recunoaştem o criză de anxietate?

Cu toţii trăim la un moment dat o stare de anxietate, înaintea unui examen, a unei întâlniri sau a unui eveniment important. Totuşi, există persoane care resimt această stare la un nivel mult mai ridicat, fără să aibă un motiv extern precis. O persoană care trece printr-o criză de anxietate poate resimţi frică nemotivată, agitaţie interioară, îngrijorare că ceva rău urmează să se întâmple, insomnie sau coşmaruri, dificultăţi de concentrare a atenţiei şi în relaţiile cu ceilalţi sau la locul de muncă, dezinteres faţă de orice activitate, inclusiv unele simptome fizice, precum ameţeli, dureri de cap, tremor, transpiraţii abundente, palpitaţii, dureri, junghiuri sau amorţeli musculare, tulburări digestive (indigestie, diaree) etc. Aceste simptome pot deveni atât de puternice încât persoana se simte înspăimântată şi imobilizată, ajungând treptat să se retragă din viaţa socială de teama apariţiei unei astfel de crize în public. Cei care suferă de o astfel de tulburare ajung să se simtă ruşinaţi, deşi fără motiv, de situaţia în care au ajuns, destăinuindu-le cu greu celor apropiaţi stările prin care trec, de teama de a nu fi judecaţi greşit. Din păcate, tocmai această retragere şi însingurare favorizează deseori apariţia crizelor de anxietate, persoana suferindă simţind că pierde controlul asupra propriei vieţi. Este importantă discutarea situaţiei cu medicul de familie, acesta fiind în măsură să trimită către medici specialişti, inclusiv psihiatriu şi psiholog.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de anxietate

Ce este şi ce nu este anxietatea?

În general, anxietatea este un răspuns psihic la o stare de stress. Persoanele care suferă de această tulburare se pot afla într-o situaţie pe care o gestionează cu dificultate, fiindu-le pusă identitatea, sănătatea sau viaţa în pericol, sau fiind nevoiţi să îşi falsifice emoţiile sau credinţele pentru a se adapta. O altă situaţie posibilă este aceea în care contextul prezent declanşează amintiri vechi ale unor probleme nerezolvate sau chiar traume, în care existenţa cuiva apropiat sau a propriei persoane a fost pusă în pericol. Astfel, anxietatea devine un semnal de alarmă pentru o situaţie de pericol, indiferent dacă acest pericol este real sau imaginar, referindu-se la prezent sau la trecut. Putem privi anxietatea ca pe o atenţionare din partea psihicului că ceva trebuie schimbat, probleme vechi trebuie rezolvate, traume vechi se cer vindecate, fiind vorba despre emoţii blocate şi reprimate în inconştient, sau pur şi simplu despre un mod eronat de a privi şi a gestiona situaţiile de viaţă. Deşi uneori este asociată cu anumite condiţii psihiatrice (ex. în depresie) sau medicale (ex. în tulburări endocrine), aceasta nu înseamnă că cel care suferă de anxietate va înnebuni şi nici că are o boală gravă şi incurabilă. Acesta este mai degrabă atenţionat asupra urgenţei cu care trebuie să caute şi să vindece cauzele din trecut, fiind sincer cu emoţiile şi gândurile sale din prezent şi învăţând să aibă încredere în el şi în viitorul său.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de anxietate

„Sufăr de anxietate! Ce să fac?”

Pentru a vinedeca stările de anxietate se poate interveni pe mai multe planuri, pentru fiecare putându-se apela la diferiţi specialişti. Este importantă discutarea situaţiei cu medicul de familie, acesta fiind în măsură să vă trimită către medici specialişti, inclusiv psihiatru şi psiholog (clinician sau psihoterapeut). Totuşi, cel mai important specialist, cel care are rolul principal în vindecare, sunteţi chiar dumneavoastră! Încercaţi să găsiţi modalităţi de a vă relaxa, faceţi sport sau plimbări zilnice, ieşiţi cu prietenii, odihniţi-vă mai mult, hrăniţi-vă sănătos şi încercaţi să eliminaţi factorii stresori din viaţa de zi cu zi. Găsiţi-vă un hobby sau reluaţi unul mai vechi, acesta vă va oferi ocazia să vă relaxaţi şi să vă valorificaţi abilităţile. Amintiţi-vă să vă bucuraţi de părţile frumoase ale vieţii, de familia şi prietenii care vă iubesc şi vă apreciază. Începeţi să ţineţi un jurnal în care să vă notaţi emoţiile declanşate de diverse situaţii, gânduri sau amintiri care aparent nu au sens sau legătură cu contextul şi pe care simţiţi că nu le puteţi controla. Treptat veţi afla cauza anxietăţii, ce a rămas nevindecat sau ce trebuie schimbat în prezent. Evident, nu este uşor. Un psiholog vă poate ajuta să descoperiţi cauza anxietăţii şi să o eliminaţi, fiind lângă dumneavoastră şi susţinându-vă pe parcursul acestui drum dificil spre echilibrul interior.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Temeri si relaxare pe perioada sarcinii

In ziua de azi, tot mai multe femei se straduiesc sa-si construiasca o cariera, dar sa aiba si o familie in acelasi timp. In cazul sarcinii apar schimbari de statut si rol social, familial, parental si implicit apar tot felul de preocupari si temeri legate de aceste modificari.

In cele noua luni de sarcina, orice femeie trece macar o data printr-o perioada de neliniste cauzata de anumite temeri. Acest stres este normal pe timpul graviditatii, atata vreme cat nu depaseste anumitel imite in intensitate si durata. In cadrul unui studiu - "Evaluarea si consilierea cuplului in perioada pre si postnatala", Rodica Enache identifica urmatoarele categorii de patternuri sau modele anxiogene (procentele sunt calculate la nivelul esantionului de gravide):

• teama de durere (92%)
• teama de o anomalie a fatului (87%)
• teama de eredititate patologica (28%)
• teama de suferinta fetala (33%)
• teama de riscul mortii la nastere (4%)
• teama de nastere si de incapacitatea fizica a gravidei in timpul travaliului (78%)
• teama de anestezie (36%)
• teama de a nu i se schimba copilul (37%)
• teama pe care o implica dobandirea statutului de mama (54%)

Totusi, sarcina este o perioada de bucurii, surprize placute si implinire emotionala ale femeii gravide. Ce este de facut pentru a transforma aceasta perioada intr-una de relaxare, in care sa te poti bucura de de tine si de noul pui de om care creste in tine?

• Aminteste-ti ca sarcina este o stare normala, nu o boala si ca prin aceasta perioada trec majoritatea femeilor;
• Plimba-te cat mai mult pe jos, in natura;
• Incearca sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara: de mirosul florilor, de culorile naturii, de aerul curat;
• Destinde-te prin muzica, citeste, picteaza sau deseneaza, incearca sa-ti reiei vechi talente;
• Apeleaza la suportul partenerului, al prietenilor si familiei;
• Participa la grupuri special destinate femeilor gravide si partenerilor acestora, indrumate de catre psihologi.

In societatea moderna este deja cunoscut faptul ca a apela la serviciile unui psiholog nu este ceva rusinos si ca acesta nu ajuta numai persoane bolnave psihic. Cel putin pe perioada sarcinii apar nenumarate griji si nelinisti ce pot fi inlaturate prin intermediul consilierii psihologice.
Cum te poate ajuta un psiholog?

• prin tehnici de relaxare cu care sa inlaturi stresul, temerile angoasele si fricile din perioada sarcinii,
• prin sprijin emotional care are ca scop instalarea si mentinerea confortului emotional.
• prin sfatuire si informare, explicare, care au ca scop intelegerea schimbarilor fiziologice si a starilor emotionale prin care trece orice gravida,
• cresterea increderii gravidei, instalarea unei stari de liniste interioara, reducerea starilor de stress, imbogatirea cunostintelor si a intelegerii
• inlaturarea indoielilor cu privire la tatutul de parinte, de reluarea relatiei cu pratenerul de cuplu, de continuarea profesiei si evolutia carieirei dupa concediul de crestere a copilului.
  

Evident, specialistul se muleaza permanent pe nevoile specifice fiecarei gravide si a partenerului ei, la contextul ei social, la nevoile ei emotionale, tehnicile utilizate fiind in concordanta cu simptomatologia perioadei de sarcina.

Oana SOROAGA
Psiholog clinician
Master in psihoterapie analitica

Reguli de amintit în timpul unui atac de panică

1. Dacă ţi-e frică, dacă ai senzaţia de ireal sau agitaţie, aminteşte-ţi că ceste sentimente nu sunt nimic mai mult decât o exagerare a reacţiilor normale ale corpului la stress.

2. Doar pentru că ai aceste senzaţii nu înseamnă că eşti foarte bolnav. Aceste emoţii sunt doar neplăcute şi înfricoşătoare, nu periculoase. Nu ţi se va întâmpla nimic mai rău.

3. Lasă-ţi sentimentele să vină. Ele te-au controlat. Le-ai umflat şi le-ai făcut mai acute şi mai puternice. Nu le mai umfla. Nu fugi de panică. Atunci când simţi că se formează panica, inspiră adânc şi, pe măsură ce expiri, relaxează-te. Mai încearcă. Rămâi acolo ca şi când ai pluti în spaţiu. Nu te lupta cu sentimentul de panică. Acceptă-l. Îi poţi face faţă.

4. Încearcă să te faci cât se poate de confortabil fără să fugi. Dacă eşti pe o stradă, sprijină-te de un zid sau de un stâlp. Dacă eşti la departamentul de cosmetice dintr-un magazin, găseşte un colţ de tejghea mai liniştit. Dacă eşti într-un butic, spune-i vânzătoarei că nu te simţi bine şi că vrei să stai jos. Nu sări în maşină şi pleca acasă înfricoşat.

5. Nu te auto-compătimi şi nu gândi: “De ce nu pot să fiu ca alţi oameni normali? De ce trebuie eu să trec prin toate astea?” Doar acceptă ceea ce ţi se întâmplă. Dacă faci aşa, de ce te temi mai mult nu se va întâmpla.

6. Gândeşte-te la ceea ce se întâmplă cu adevărat cu corpul tău în acest moment. Nu te gândi : “Ceva teribil se va întâmpla. Trebuie să plec.” Repetă-ţi: “Nu voi cădea, leşina, muri sau pierde controlul.”

7. Acum aşteaptă şi dă-i fricii timp să treacă. Nu fugi. Alţii au găsit puterea. Şi tu o vei găsi. Observă că cu cât reuşeşti să nu adaugi gânduri înfricosătoare panicii tale, chiar frica începe să scadă.

8. Aceasta este oportunitatea ta de a exersa. Gândeşte-te la ea în acest fel. Chiar dacă te simţi izolat în spaţiu, într-una din aceste zile nu te vei mai simţi aşa. Curând vei putea să treci prin panică şi să spui : “Am reuşit!” Odată ce spui asta, vei fi parcurs un drum lung din a-ţi cuceri frica. Gândeşte-te la progresul pe care l-ai făcut până acum. TU CONTROLEZI SITUAŢIA !

9. Încearcă să nu mai fi atent la ce se întâmplă înăuntrul tău. Concentrează-te pe ceea ce te înconjoară. Uite-te la ceilalţi oameni de pe stradă, din autobuz. Ei sunt cu tine, nu împotriva ta.

10. Când apare panica, relaxează-ţi corpul, respiră adânc, şi continuă-ţi ziua. Nu uita: de fiecare dată când faci faţă panicii şi anxietăţii, îţi reduci frica.

Dupa fiecare atac de panica, incearca sa observi:

• De ce a fost declansat episodul?
• Ce se repeta de fiecare data, in mod constant?
• De ce iti amintesc situatiile in care apare anxietatea?
• Emotiile avute in timpul crizei iti amintesc de un episod anume din viata ta?

Nu uita: daca anxietatea si atacurile de panica te impiedica sa iti desfasori activitatile zilnice, cere ajutorul cuiva de specialitate (psiholog, psihiatru).

Tulburarea de anxietate generalizată

Tulburarea de anxietate generalizată este caracterizată de îngrijorare şi anxietate excesive, exagerate, legate de evenimentele vieţii de zi-cu-zi. Persoanele care prezintă simptome ale tulburării de anxietate generalizată tind să se aştepte întotdeauna la dezastre, să se îngrijoreze de sănătate, bani, familie, serviciu sau şcoală. La acestea, deseori îngrijorarea nerealistă şi depăşeşte proprţiile situaţiei. Viaţa de fiecare zi devine o stare constantă de nelinişte, frică şi griji. În final, anxietatea ajunge să domine gandirea persoanei în aşa măsură încât interferează cu modul de funcţionare, inclusiv cu munca, şcoala, activităţile şi relaţiile zilnice.

Care sunt simptomele Tulburării de anxietate generalizată?
Această tulburare afectează modul în care persoana găndeşte, însă anxietatea poate provoca şi simptome fizice. Simptomele Tulburării de anxietate generalizată includ:

• Tensiune şi îngrijorare continue şi excesive
• Mod nerealist de a privi problemele
• Stare de nelinişte
• Iritabilitate
• Tensiune musculară
• Dureri de cap, migrene
• Transpiraţie excesivă, transpiraţie „rece”
• Dificultăţi de concentrare
• Stare de greaţă
• Necesitatea de urinare frecventă
• Dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit
• Oboseală
• Tremurături
• Tresăriri „din orice”
  

În plus, persoanele care suferă de Tulburarea de anxietate generalizată au deseori şi alte tulburări de anxietate (cum sunt atacurile de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, diverse fobii), suferă de depresie şi/sau abuz de alcool sau droguri.

Tulburarea de stress posttraumatic (PTSD) - diagnosticare

Criterii diagnostice ale Stresului posttraumatic (PTSD) după DSM IV:

A. Persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care:

1. a trăit, a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat ameninţări cu moartea sau rănirea gravă, decesul sau rănirea gravă sau ameninţarea integrităţii sale fizice sau a altor persoane;
2. reacţia persoanei a inclus teamă intensă, sentimente de neajutorare sau oroare.

B. Evenimentul traumatic este reexperienţiat frecvent într-una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:

1. amintiri intruzive ale evenimentului traumatic (imagini, gânduri, percepţii);
2. coşmaruri recurente legate de evenimentul traumatic;
3. retrăirea evenimentului la nivel de comportamente, afecte (inclusiv halucinaţii, iluzii, flashback-uri);
4. distres intens la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic;
5. reactivitate fiziologică la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic.

C. Evitarea stimulilor asociaţi traumei şi responsivitate generală redusă manifestate în următoarele modalităţi:

1. încercarea de a evita gânduri, sentimente, conversaţii ce reamintesc de traumă;
2. evitarea locurilor, activităţilor, persoanelor care reamintesc trauma;
3. imposibilitate de a-şi aminti aspecte importante ale evenimentului traumatic;
4. interesul sau participarea la activităţi importante sunt mult diminuate;
5. sentiment de detaşare şi înstrăinare de ceilalţi;
6. gama de afecte este mult restrânsă;
7. aşteptări/speranţe pesimiste în legătură cu viitorul.

D. Hipervigilenţă sau hiperactivare care nu existau înainte de trauma manifestate prin:

1. dificultăţi de adormire şi insomnii;
2. iritabilitate sau izbucniri de furie;
3. dificultăţi de concentrare;
4. hipervigilenţă.

E. Simptomele durează de mai mult de o lună

Acut: dacă durata simptomelor este mai puţin de 3 luni
Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult . In cazurile cronice sunt asimilate modificări persistente ale personalităţii după un stress sever.

Frica de intuneric

SA INTELEGEM FRICA

Este important sa intelegem faptul ca frica este o emotie “negativa” naturala. Scopul emotiilor negative este de a ne atentiona atunci cand ceva este in neregula. In cazul fricii, mesajul este “pericol”, reprezentand un mecanism de supravietuire care ne indica faptul ca trebuie sa ne ferim de ceva anume. Totusi, uneori, acest mecanism se activeaza in situatii care nu reprezinta un pericol direct sau iminent, cum este si cazul fricii de intuneric.

DIN CE MOTIVE APARE FRICA DE INTUNERIC?

Cauza instaurarii fricii de intuneric variaza de la un individ la altul, in functie de evenimentele particulare prin care fiecare trece. Astfel, daca aveti un copil caruia ii este teama sa ramana singur intr-o incapere intunecata, atunci cand se trezeste noaptea fara lumina aprinsa plange speriat, solicita sa doarma cu parintii sau cel putin cu lumina aprinsa, puteti lua in considerare una dintre urmatoarele variante.

Este posibil sa fi auzit zgomote sau sunete noaptea, in casa sau afara, pe care sa le asocieze cu un pericol. Chiar daca pentru dumneavoastra unele sunete sunt familiare, este bine sa intelegeti ca un copil nu a invatat inca semnificatia tuturor sunetelor auzite, astfel ca le poate interpreta diferit de dumneavoastra. Poate fi vorba despre obiecte grele care cad pe podea in timp ce copilul doarme, sunete provenite din filme, discutii mai aprinse sau chiar parintii facand dragoste. Nu este necesar sa fi fost cu adevarat pus in pericol, ci doar sa isi imagineze ca ar putea fi, el sau un alt membru al familiei.

O alta posibilitate este sa fi existat in trecut un incident care sa-l fi speriat pe copil, petrecut noaptea sau asociat in alt fel cu aceasta perioada, astfel ca in continuare copilului ii va fi teama ca nu cumva intamplarea sa se repete dupa inserare.

De asemenea, este posibil sa asocieze frica de intuneric cu un eveniment traumatic prin care a trecut o alta persoana, un membru al familiei sau un prieten al copilului, sau chiar, mai rar, personaje imaginare din filme sau povesti.

O alta varianta este folosirea fricii de intuneric ca pretext pentru a putea dormi cu parintii.

CE POT FACE PARINTII?

Oricare ar fi cazul, copilul asociaza venirea noptii cu aparitia pericolului, iar acest lucru este bine sa fie luat in serios. Suferinta copilului este reala si este bine sa nu fie ignorata, ridiculizata sau privita cu usurinta. Un copil care se teme are nevoie sa simta ca suferinta lui este inteleasa, ca adultul sa arate ca a inteles cat de infricosatoare este pentru el caderea noptii. Are nevoie sa-i fie luata in serios aceasta frica si, daca este posibil, sa-i fie clarificata.

Dupa ce i-ati aratat copilului dumneavoasta ca ii intelegeti frica, il puteti intreba daca i s-a intamplat vreodata ceva in timpul noptii, daca altcuiva, poate parintilor sau vreunui prieten, i s-a intamplat ceva neplacut noaptea. Apoi puteti intreba daca a auzit sau a vazut ceva care l-a speriat, lucruri de care se teme sa nu se intample din nou, dupa caderea noptii. (Uneori, odata cu clarificarea evenimentului care ii producea frica, aceasta poate fi eliminata sau diminuata considerabil. Oricum, este bine sa analizati si pasii descrisi in continuare.)

Apoi puteti cauta impreuna cu copilul solutii pentru a-l ajuta sa nu-i mai fie chiar atat de teama de intuneric. Este important sa luati in serios propunerile copilului. Le puteti nota pe o hartie, impreuna cu ale dumneavoastra.

La final, dupa ce ati notat toate varinatele, le puteti analiza impreuna cu copilul si alege cea mai buna varianta spre a fi aplicata.

Oana Soroaga

Psiholog clinician