Copiii mici şi accesele de furie III

Pe lângă situaţiile în care cel mic are o nevoie pe care reuşeşte să o transmită doar cu ajutorul plânsului şi ţipetelor, mai sunt şi acele situaţii în care copilul resimte o dorinţă pe care nu ştie încă să o gestioneze, şi care nu duce la împlinirea unei nevoi fiziologice sau emoţionale. În astfel de cazuri, puteţi începe prin a-i explica celui mic motivul pentru care dorinţa lui nu poate fi împlinită, amintindu-i pe scurt cum vă aşteptaţi să reacţioneze (să se liniştească, să vorbească frumos etc.). Uneori funcţionează o explicaţie simplă, dar alteori micuţul pare să nu audă nimic. Chiar aşa şi este: în timpul ecceselor de furie, rareori putem fi raţionali. În acest caz puteţi folosi diverse modalităţi de a-i distrage atenţia, precum un obiect, o activitate interesantă, joc, gâdilături, cântec, orice e hazliu. Pentru unii copii funcţionează elementul surpriză foarte bine, iar cel mai surprinzător lucru în aceste momente ar fi o îmbrăţişare. Copilaşii reacţionază foarte bine cînd sunt îmbrăţişaţi, liniştindu-se şi uitând de motivul furiei. Dacă metodele de mai sus nu funcţionează, puteţi încerca să scoateţi pur-şi-simplu copilul din mediul în care face criza, anunţându-l mai întâi cu calm, dar ferm: „Dacă nu te linişteşti, plecăm”. Atenţie, nu ameninţaţi copilul că-l părăsiţi sau că-l daţi altcuiva, deoarece la această vârstă micuţul va trăi reale sentimente de abandon. Nu o face din răutate, ci din lipsa experienţei în a gestiona situaţiile de frustrare.

Oana Vasiu

Psiholog clinician