Profil:

Fotografia mea
Sibiu, Romania
PSIHOLOG CLINICIAN atestat de Colegiul Psihologilor din România şi MASTER ÎN PSIHOTERAPIE ANALITICĂ . Membru al Asociaţiei Psihologilor din România şi al Asociaţiei Române de Psihologie Analitică. Participanta la diverse cursuri de consiliere şi psihoterapie, Conferinţe şi Congrese de specialitate.

Copiii mici şi accesele de furie II

Cu toţii ştim că fiecare copil este diferit, motiv pentru care nu există o metodă general valabilă pentru liniştirea acceselor de furie. În plus, fiecare dintre aceste mici „crize” poate fi tratată diferit, în funcţie de motiv. Astfel, atunci când micuţul este obosit sau îl doare ceva (dentiţie, viroză, indigestie etc.), poate fi deranjat de lumini sau sunete puternice, de agitaţie, iar cel mai simplu este să-l mutaţi într-o cameră liniştită, mai întunecată şi să-l ţineţi în braţe până se linişteşte. Unii copilaşi folosesc plânsul pentru a se descărca, atunci când sunte prea agitaţi, deci nu vă alarmaţi şi acordaţi-i spaţiul şi timpul necesar pentru a se calma. În mod similar, micuţul poate fi irascibil înaintea orei de masă, iar accesul de plâns poate fi prevenit sau oprit cu mâncare. Aceste situaţii se întâlnesc cel mai des la micuţii care nu ştiu încă să vorbească (până în jurul vârstei de 2 ani), ei neputând să-şi verbalizeze nevoile. Uneori cel mic are nevoie de atenţie din partea părinţilor, iar câteva minute de joacă împreună, cântece sau râsete vor opri „criza”. Indiferent de motivul accesului de furie, este important să vă păstraţi calmul, să nu strigaţi sau să loviţi copilul, pentru a nu intra într-o luptă de putere din care cel mic încă nu ştie să iasă. O atitudine calmă îl va face să se simtă în siguranţă, oferindu-i şansa să se liniştească, şi îl va ajuta să înveţe o modalitate pozitivă de a gestiona furia.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

0 comentarii:

Cand apelam la psiholog?

Atunci cand va doriti sa depasiti dificultatile
- generate de aparitia unor evenimente neplacute,
- in relatiile cu ceilalti,
- de exprimare a emotiilor si gandurilor,
- in a face fata situatiilor stresante,
- de natura psihologica: anxietate, depresie, atacuri de panica, stres, griji, lipsa motivatiei si increderii in sine, fobii, insomnie, lipsa concentrarii, tonus psihologic scazut, neadaptare, complexe.



Cand mergem cu copilul la psiholog?

In situatia in care copilul
- are somn agitat,
- a suferit o trauma,
- este mai tot timpul retras sau nefericit,
- este bolnav sau cu deficiente,
- se cearta frecvent cu prietenii, colegii sau membrii familiei,
- are dificultati de concentrare la invatatura si la jocuri,
- are un comportament inadecvat,
- nu se joaca.

Si nu uita:

CEA MAI MARE RESURSA NATURALA A NOASTRA ESTE SUFLETUL COPIILOR NOSTRI!


Afectiuni

Sindromul Alienării Parentale (în engleză Parental Alienation Syndrome sau prescurtat PAS) constă în denigrarea sistematică a unui părinte de către celălalt cu intenţia îndepărtării copilului de acesta.
Pentru detalii vezi: http://ro.wikibooks.org/wiki/Sindromul_alienării_părinteşti
Google