Oricare ar fi motivul, copilul asociază venirea nopții cu apariția unui pericol, iar acest lucru este bine să fie luat în serios. Suferința copilului este reală și este bine să nu fie ignorată, ridiculizată sau privită cu ușurință. Un copil care se teme are nevoie să simtă că suferința lui este înțeleasă, ca adultul să arate că a înțeles cât de înfricoșătoare este pentru el căderea nopții. Are nevoie să-i fie luată în serios această frică și, dacă este posibil, să-i fie clarificată.
După ce i-ați arătat copilului dumneavoastră că îi înțelegeți frica, îl puteți întreba dacă i s-a întâmplat vreodată ceva în timpul nopții, dacă altcuiva, poate părinților sau vreunui prieten, i s-a întâmplat ceva neplăcut noaptea. Apoi puteti întreba dacă a auzit sau a văzut ceva care l-a speriat, lucruri de care se teme să nu se întâmple din nou, după căderea nopții. (Uneori, odata cu clarificarea evenimentului care îi producea frica, aceasta poate fi eliminată sau diminuată considerabil. Oricum, este bine să analizați și pașii descriși în continuare.)
Apoi puteți căuta împreună cu copilul soluții pentru a-l ajuta să nu-i mai fie chiar atât de teamă de întuneric. Este important să luați în serios propunerile copilului. Le puteți nota pe o hârtie, împreună cu ale dumneavoastră.
La final, după ce ați notat toate varinatele, le puteți analiza împreună cu copilul si alege cea mai bună variantă spre a fi aplicată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu