Tulburarea de stress posttraumatic (PTSD) - diagnosticare

Criterii diagnostice ale Stresului posttraumatic (PTSD) după DSM IV:

A. Persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care:

1. a trăit, a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat ameninţări cu moartea sau rănirea gravă, decesul sau rănirea gravă sau ameninţarea integrităţii sale fizice sau a altor persoane;
2. reacţia persoanei a inclus teamă intensă, sentimente de neajutorare sau oroare.

B. Evenimentul traumatic este reexperienţiat frecvent într-una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:

1. amintiri intruzive ale evenimentului traumatic (imagini, gânduri, percepţii);
2. coşmaruri recurente legate de evenimentul traumatic;
3. retrăirea evenimentului la nivel de comportamente, afecte (inclusiv halucinaţii, iluzii, flashback-uri);
4. distres intens la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic;
5. reactivitate fiziologică la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic.

C. Evitarea stimulilor asociaţi traumei şi responsivitate generală redusă manifestate în următoarele modalităţi:

1. încercarea de a evita gânduri, sentimente, conversaţii ce reamintesc de traumă;
2. evitarea locurilor, activităţilor, persoanelor care reamintesc trauma;
3. imposibilitate de a-şi aminti aspecte importante ale evenimentului traumatic;
4. interesul sau participarea la activităţi importante sunt mult diminuate;
5. sentiment de detaşare şi înstrăinare de ceilalţi;
6. gama de afecte este mult restrânsă;
7. aşteptări/speranţe pesimiste în legătură cu viitorul.

D. Hipervigilenţă sau hiperactivare care nu existau înainte de trauma manifestate prin:

1. dificultăţi de adormire şi insomnii;
2. iritabilitate sau izbucniri de furie;
3. dificultăţi de concentrare;
4. hipervigilenţă.

E. Simptomele durează de mai mult de o lună

Acut: dacă durata simptomelor este mai puţin de 3 luni
Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult . In cazurile cronice sunt asimilate modificări persistente ale personalităţii după un stress sever.

How a child plays can say volumes about the child

Play therapy is therapy that uses play as a means to achieve therapeutic goals. It is a natural medium for a child's self-expression. Children use play as a way to learn, socialize, share, create, imagine, plan, express negative emotions, learn to handle stress and disappointment, and solve problems. They also use play to practice new roles, similar to rehearsing.

Play encourages children to attend therapy sessions because it is familiar and increases their sense of having fun. And since play allows the therapist to relate to children on their own level, children will be more likely to express their true feelings. Play therapy works with children because they are not yet fully capable of talking out their feelings, but they are capable of playing out their feelings.

Foster children generally appear to have difficulty bonding with others, probably because they change families more than other children.

Play therapy helps them bond with the therapist which facilitates the healing process. This bond creates a therapeutic alliance, which is considered to be a single most important element of successful therapy.
Without this alliance, trust does not exist. Without trust, few therapeutic gains will be made.

Abused children often have an even harder time expressing their feelings because they are more anxious than their non-abused peers, and they have difficulty trusting others. Play helps them relax and learn to trust again, which is absolutely necessary for therapy to be effective. Play therapy also allows children to distance themselves from the abuse they have suffered until they are better able to face it directly. An example of distancing is to reenact a harmful scene the child experienced, but to have the scene acted out between puppets. In such a situation, the therapist guides the child to express the specific abuse, or to figuratively confront the abuser, when the child is emotionally capable of doing so.
This indirect process helps protect the child from becoming overwhelmed or retraumatized, which would only worsen the symptoms caused by the abuse.

Components of play therapy include games, art therapy, movement therapy, drama therapy, and playing dress up (limited to use of accessories such as hats, jewelry, shoes). Typically, the therapist's office will include board games, crayons, paper, paint, toys, dolls, puppets, puzzles, building blocks, etc.
All of these toys are actually tools the therapist uses to interact with and assess the child, and provide therapeutic interventions.

Examples of play therapy include having the child: draw how they feel, demonstrate with dolls what they've experienced, role-play behavior change, or play a board game while talking about feelings in a safe environment. It could include reading a book, such as "No-No and the Secret Touch" in which a baby harp seal talks about "bad" touch and how to say "no" and then tell an adult (learning by example, and discussing with the therapist).
Play is fun for children, but it is also a powerful therapeutic tool designed to help children regain happiness and mental health.


· This column is written by contributors to Family Referral Education and Empowerment (F.R.E.E.) Collaborative of Synchrony of Visalia, Inc. which is funded by First 5 of Tulare County and appears once a month in the Visalia Times-Delta and in Spanish in El Sol.

Sursa: http://www.visaliatimesdelta.com/apps/pbcs.dll/article?AID=/20080617/LIFESTYLE/806170320/1024

PSIHOTEST: Cat de creativ/a sunt ?

Întrebările următoare te vor ajuta să îţi clarfici ideile legate de abilităţile tale creative. Nu există răspunsuri corecte sau greşit. Întrebările sunt construite pentru a te ajuta să-ţi evaluezi sincer propriile abilităţi.

EVALUEAZĂ-ŢI ABILITĂŢILE CREATIVE!

1. Cauţi deseori moduri noi şi mai bune pentru activităţile de rutină?
2. Îţi place să desfăşori activităţi cum sunt desenul, sculptura, scrisul şi compunerea muzicii?
3. Îţi place să rezolvi probleme?
4. Mintea ta produce constant noi idei chiar şi când nu ai nevoie de ele?
5. Îţi place să faci obiecte?
6. Ai un ochi bun pentru culoare?
7. Îţi place să te joci cu idei abstracte doar pentru distracţie?
8. Atunci când vorbeşti despre întâmplări prin care ai trecut, înfrumuseţezi naraţia pentru a deveni mai degrabă o poveste decât o simpla relatare factuală?
9. Îţi place să încerci noi experienţe?
10. Găteşti şi, dacă da, îţi place să încerci sau să inventezi noi reţete?
11. Îţi place gradinăritul?
12. Ai deseori noi idei de redecorare a casei?
13. Îţi place să te joci cu cuvintele (de exemplu, să creezi anagrame)?
14. Creezi muzică tot timpul fredonând, fluierând sau improvizând percuţie?
15. Observi că participarea la activităţi creative te face mai fericit/ă?

CE SEMNIFICĂ
Dacă ai răspuns „Da” la toate sau la majoritatea întrebărilor, nevoia ta creativă este deosebit de puternică. Încearcă să foloseşti tehnici pentru dezvoltarea abilităţilor şi pentru a descoperi cele mai bune moduri de utilizare.

Dacă ai răspuns „Da” la mai mult de jumătate din întrebări, abilităţile tale creative sunt puternice dar le-ar prinde bine puţin avânt. Încearcă să foloseşti tehnici prin care să îţi descoperi unele abilităţi pe care nici nu ştiai că le ai.

Dacă ai răspuns „Da” la doar câteva întrebări, atunci din anumite motive abilităţile tale sunt blocate. Încearcă să foloseşti tehnici care să te ajute să înlături blocajul şi să îţi accesezi la maxim puterile creative.

Vrei sa fii voluntar? Avem nevoie de tine!

ASOCIATIA UMANITARA SI CLUBUL SPORTIV

HERMANNSTADT

ALE PERSOANELOR CU HANDICAP NEURO-LOCOMOTOR

DIN JUDETUL SIBIU

Dandu-ne o mana de ajutor, vei putea sa:

• iti imbunatatesti abilitatile in lucrul cu copiii
• iti imbogatesti experienta si CV-ul

La finalul activitatilor se vor elibera adeverinte de voluntariat.

Coordonator de voluntariat psiholog OANA SOROAGA, telefon 0740.074070, e-mail: oana_s@yahoo.com

CURIOS DESPRE CE ESTE VORBA?

CITESTE MAI JOS!

ÎMPREUNĂ NE CUNOAŞTEM ŞI REUŞIM
Proiect de promovare a abilităţilor persoanelor cu handicap

"ADU COPILUL LA JOACĂ!"

În colaborare cu teatrul pentru copii şi tineret “GONG”, urmărim implicarea copiilor cu handicap neuro-locomotor din oraşul Sibiu în activităţi recreativ-creative (spectacole de teatru de păpuşi şi jocuri în grup), împreună cu copii de aceeaşi vârstă din grădiniţe şi şcoli. În acest scop, îi sprijinim pe copiii cu handicap neuro-locomotor să ofere un spectacol de teatru de păpuşi copiilor fără handicap din oraşul Sibiu.

Activităţi:
- Promovarea proiectului în incinta Teatrului Gong, la sediul Asociaţiei şi în şcoli şi grădiniţe din oraşul Sibiu.
- Construirea spectacolului de teatru de păpuşi, cu ajutorul voluntarilor. Repetiţiile au loc săptămânal la Teatrul Gong, lunea, între orele 15.00 şi 17.00.
- Prezentarea spectacolului de teatru de păpuşi şi implicarea copiilor cu şi fără handicap neuro-locomotor în jocuri de grup.

Beneficiari: Copii cu handicap neuro-locomotor cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani, membrii ai Asociaţiei Umanitare şi Club Sportiv “Hermannstadt” ale Persoanelor cu Handicap Neuro-Locomotor din judeţul Sibiu.

Parteneri: Teatrul de păpuşi “Gong” Sibiu, Şcoala gen. nr. 19 din Sibiu, Grădiniţa nr. 42 din Sibiu.