7 probleme de bază în adopţie

(După Kaplan.S.; Silverstein. D.)
  1. Pierderea: adopţia are loc în urma unei pierderi. Această pierdere este necesar să fie acceptată.
  2. Respingerea: o modalitate de a face faţă pierderii este de a-şi închipui că a făcut ceva greşit, încât a meritat să fie abandonat. Astfel, se apără de apariţia altor respingeri. Copilul îşi va imagina astfel că a suferit o pierdere deoarece nu merită să aibă ceea ce a pierdut. Ca rezultat, se va simţi respins şi se va aştepta să fie considerat un “copil rău” şi abandonat din nou.
  3. Vina şi ruşinea: atunci când un copil intenalizează o pierde într-atât încât simte că ceva este îngrozitor de rău la el încât a cauzat abandonul, el va simţi deseori vina că au greşit sau ruşinea că ceilalţi e posibil să ştie.
  4. Tristeţea: deoarece adopţia este văzută ca o rezolvare a unei probleme de pe urma căreia toată lumea are de câştigat, mai degrabă decât un eveniment în urma căruia pierderea este definitivă şi totală, este dificil pentru copiii adoptaţi, părinţii adoptive şi părinţii naturali să îşi exprime tristeţea. Nu există ritualuri de plângere, cum este doliul, pentru a descărca această tristeţe.
  5. Identitate: identitatea unei personae derivă din cine este ş ice nu este. Adopţia ameninţă o persoană să nu poată afla “de-al cui este”, de unde a venit şi încotro se îndreaptă.
  6. Intimitatea: persoanele care sunt confuse în ceea ce priveşte propria identitate au dificultăţi în a se apropia de oricine altcineva. Ei se pot teme să se apropie de ceilalţi pentru a nu experimenta din nou pierderea şi abandonul.
  7. Controlul: toţi cei implicaţi în adopţie au fost, după Silverstein, “forţaţi să renunţe la control”. Adopţia este cea de-a doua opţiune. Exită o criză a cărei soluţie este reprezentată de adopţie.

Niciun comentariu: