Bebeluşii şi colicile

A avea un bebeluş care plânge prea mult poate fi frustrant, obositor şi poate agita întreaga familie. Ca părinţi, veţi dori desigur să aflaţi de ce plânge micuţul, dar din păcate ştiinţa nu poate oferi deocamdată un răspuns exact. Factorii biologici joacă în mod sigur un rol important, dar aici ne vom axa pe cei emoţionali. Există o teorie conform căreaia perioada de aproximativ 3 luni de colici de la începutul vieţii se datorează lipsei unui al patrulea semestru de sarcină. Bebeluşul, la naştere, este brusc bombardat de stimuli pe care îi este dificil să îi gestioneze, fiind în acelaşi timp separat de spaţiul securizant reprezentat de pântecul mamei. Astfel, puteţi încerca să liniştiţi un bebeluş care plânge imitând condiţiile în care a crescut până la naştere: înfăşaţi-l într-o păturică moale şi călduţă, amintindu-i astfel de spaţiul din burtică, legănaţi-l ritmic (dar nu-l scuturaţi!), amintindu-i de mersul mamei cu el în burtică, sau faceţi o plimbare cu căruciorul sau maşina, puneţi-i cântece ascultate în timpul sarcinii, găsiţi un cântecel simplu şi ritmat (timp de 9 luni a ascultat bătăile ritmate ale inimii mămicii lui), amintiţi-i de mângâierea burticii prin masaj, faceţi-i o băiţă caldă (în burtică a stat numai în lichidul amniotic), sau porniţi maşina de spălat sau aspiratorul (în timpul sarcinii, cam aşa aude bebele sângele mamei care trece prin venele din apropierea lui). Fiţi calmi şi cereţi ajutor dacă nu faceţi faţă plânsetelor bebeluşului.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Niciun comentariu: