COPIII ȘI MUNCILE CASNICE

”Treburile în casă, cum ar fi spălatul vaselor și dusul gunoiului, sunt pedepse?"

Am primit această întrebare de la două persoane: d-nul M.S. consideră că cei mici trebuie să învețe devreme faptul că muncile în casă sunt o necesitate, în timp ce d-na A.P. nu și-a implicat niciodată copilul (deja student) la treburi gospodărești. Copiii pot fi învățați necesitatea treburilor casnice în mai multe moduri: cel mai bine le vor afla importanța prin exemplul părinților. În acest context, este important ca ambii părinți să se implice constant în treburile casei, ajutându-se reciproc. Apoi, în funcție de nivelul de dezvoltare și posibilățile copiilor, ei pot fi implicați în treburi precum ordinea și curățenia în camera lor și alte treburi gospodărești. Aceste activități pot fi introduse în programul zilnic sau săptămânal al copilului prin intermediul regulilor casei. O altă modalitate este prin introducere muncilor ca și consecinte ale unui comportament inadecvat al copilului. De exemplu: un adolescent, într-o izbucnire de revoltă împotriva părinților, își aruncă farfuria cu mâncare pe jos. O consecință posibilă este aceea ca adolescentul să-și ceară scuze, să adune mâncarea de pe jos, să curețe podeaua și să spele farfuria. Este normal ca fiecare familie să aleagă modul de educare a copiilor potrivit credințelor, valorilor și contextului familial specific.

Oana Vasiu

psiholog clinician

Niciun comentariu: